Ganduri pe la sfarsitul anului…

Parca ieri beam din paharul de sampanie si uram celor dragi succese nebanuite pe 2007. Iata vine si 2008 destul de repede. Pe sfarsit de an lucrurile o iau ori hais… ori cea… ori se duc pulii de suflet. Mi-a pierit lipsa de orice. Cafeaua nu-mi mai place, tigarile parca nu mai au gust, zilele parca trec una dupa alta fara sens, fara a se intampla ceva notabil in ele. Este sindromul rutinei care ma omoara, care TE omoara. Acelasi drum, acelasi asfalt, aceeasi oameni in masina, pe drum, sub drum.

think bigS-a intamplat blogul asta acum ceva vreme. Am zis ca pot sa plec de pe Yahoo360 ca ma duce capul sa hostez singur un blog, ma duce capul sa aberez, ma duce capul sa expun cat de cat cu putin umor cateva idei… dar din entuziasmul de acum cateva luni a mai ramas numai o plictiseala si o lipsa totala de cuvinte. Am inceput sa ma gandesc la nemurirea sufletului si la conditia geniului in societate (nu la mine ca nu-s un geniu). Imi doresc chestii greu de realizat si imi dau seama ca lumea in care traiesc devine din ce in ce mai aglomerata. Prietenii pleaca unul cate unul si ii vad din an in paste, ii vad cum se schimba in ceea ce urau inainte, ma vad cum nu imi schimb ideologia si tot asa. Profesional am impresia ca stau pe loc, ca o ard suspect zilnic, sentimental sunt intr-un loc ciudat, overall simt ca nu mai am puterea sa iau decizii. La inceputul lui 2007 am zis ca iau casa. Acum am ocazia sa cumpar un apartament de 3 camere in Drumul Taberei dar ma fofilez cu un amarat de credit. Nici nu imi trebuie toata suma ca il iau la jumatate de pret. Singurul meu gand: “Este departe… in Drumul Taberei… la Romancierilor…”. Cu pensia privata am lasat de pe o zi pe alta pana luni cand am zis: hai sa o fac ca nu dureaza mult si e mult prea simplu. Acum sunt cu o parte din pensie la Allianz Tiriac. Sper ca pana la sfarsitul anului sa fac pasul decisiv sa iau creditul ala idiot si sa ma apuc sa imi fac casa. Deviez…

Revin la blog-uri: God damn ce plictiseala si la ceilalti. Unii posteaza numai de dragul bloggingului, unii posteaza ganduri misto si imi face placere sa ii citesc, altii vin cu provocari, altii renunta. Nu m-am gandit ca si aici unde ar trebui ca totul sa evolueze din placere exista atata concurenta. Page rank, link-uri, afisari pe zi, pe noapte, loc in top, zelist, meetinguri unde altii si-au dat seama de resursele GRATUITE pe care le pot folosi bloagarii, premii, concursuri, acuzatii, certuri de prost gust si adevaruri spuse . O comunitate din care cunosc personal doar cativa (Piticu, Alin, Greger, Innocente, Moraless, Mikutzu, Gabi, Marius), am vorbit prin messenger cu alti cativa (Tara, PiticStyle, Dana si altii). O comunitate din care admir pe Zoso ca a reusit sa se mentina pe primul loc cu content nu chiar exploziv, Sibelius pentru fotografii si forumul fototarget (atitudine generala + sentimentul de comunitate), CapOne (Wow nice photos man). Bineintels ca voi uita oameni pe care ii admir pentru ceea ce fac pentru ca nu-s perfect.

Nici tu. Nici el. Nici ea. Nimeni nu este perfect.

Mos Niculaie 2007 – Reloaded!

Din strafundurile istoriei comuniste apare un batran slab, zgarcit, morocanos si mincinos. Il cheama Niculaie. Parintii il alintau Nicusor cand era mic, iar copiii il bateau la scoala si ii puneau te miri ce porecle. Timpul a trecut si lui Nicusor au inceput sa ii creasca fire timide de par pe fata. Timide ca el. Pubertatea il lovea din toate directiile pe Nicusor al nostru. Bube pe fata, o voce haioasa de putzopalmist neexperimentat, noaptea vise ude, ziua erectii spontane.

Mos NiculaieIn o buna zi Nicusor al nostru intalneste o fata (o sa ii spunem… Nicoleta). Dragoste nebuna pe Nicusor ca il palise iubirea fix in crestetul capului. Ii cumpara Nicoletei un penar. Nicoleta il ignora in continuare. Ii cumpara un ghiozdan, o bluza, un cosulet artizanal si la fel. Se pare ca Nicoleta era indragostita de altcineva iar el isi racea degeaba gura cu poezi, arunca banii degeaba pe cadouri. Misterul cel mare: De cine era indragostita Nicoleta? Cine i-a furat dragostea de sub picioare si de ce nu il place pe el? E amabil, vorbeste frumos… are toate calitatile unui gentleman. Se inchide in el si nu mai vorbeste cu nimeni. Urechile erau ciulite iar inima ii tresarea de fiecare data cand auzea numele Nicoleta. Pesemne inca mai o iubea.

Dupa ani si ani, tata la casa lui, cu o nevasta urata si proasta, un copil care banuia ca nu e al lui s-a intalnit cu Nicoleta. Si-a propus sa o intrebe de ce nu l-a iubit? Raspunsul a venit: tu dragule imi faceai numai mie cadouri! Craciun facea cadouri oricui. Ete fleosc! Si atunci ce vrea sa faca? El isi lasa sotia si copilul acum, numai ca sa fie cu ea! Nicoleta s-a dat doi pasi in spate si i-a spus: Dragul de tine, doar nu crezi ca o sa il poti intrece pe Craciun.

De atunci Niculae umbla sa imparta cadouri in Romania, de 6 decembrie. Le lasa in ghetutele frumos curatate pe afara dar imputite rau inauntru. Doar de s-or imputi si cadourile.

The End.

Ce ai citit mai sus este povestea lui Mos Niculaie. Scuza parintilor cand nu aveau bani era: “O sa iti aduca o nuia ca nu ai fost cuminte”. Ti-ai lustruit ghetele romane?

Tara’s Love Story

Tara’s love story

Alin. Sta linistit cu capul in palma si deodata… BING… un bec se aprinde voios deasupra bostanului si-l lumineaza. O idee l-a pocnit in tampla pe al nostru DJ. Imi spune: “ba Paule hai… sa…” si prin urmare apare si idiotu de iLL intr-ajutorarea celor cu calcaiele fumegand si inima prinsa in mrejele iubirii sincere si din pacate, inca neinfaptuite.

Este vorba despre asta. “Proiectul” Tara’s Love Story. O domnisoara cu toate calitatile posibile: frumoasa, dejteapta, cu parul lung si ondulat, in puterea varstei a vazut un dude (a se citi baiat). De atunci inima nu conteneste in a-i cere dragoste de la baiatu miraculos: The DUDE! Barbat vazut in statie de ratb (aici the true story). Noi, adica Alin, Greger si subsemnatu’ bolnav numa’ cu nicku zic: Bre, maica, daca cunoajteti pe the dude, ajutati doi tinerei sa se intalneasca si sa dea nastere unei povesti!

Mesaj pentru The DUDE: Daca te simti cu musca pe caciula, foloseste butonul de contact si da-i bice. Este prima oara cand particip la o actiune romantica si nu vreau sa se naruie visele tutu(l)or celor care cu speranta in suflet si dragoste pentru dragoste isi doresc fericirea ei.

Mesaj pentru Ea: >:D<

Psihologia unei relatii – inceputurile.

Psihologia unei relatii - inceputurile.

Este o vorba care spune ca dragostea dureaza 3 ani. Demonstat stiintific si jucat in piese de teatru, scris in carti si negat de toti se pare ca acest trist adevar guverneaza relatiile de lunga durata si poate termina o relatie daca partile nu lupta. Nu as vrea sa se confunde termenul dragoste cu iubire. Iubirea o sa dureze o viata intreaga. Asta datorita sentimentelor investite in relatie, timpului petrecut impreuna si altor factori pe care nu-i inteleg. Din moment ce iubirea devine platonica in majoritatea cazurilor intrebarea la care raspunsul aduce fericirea este: ce ne tine impreuna? Evident lucruri simple: iubirea (fie ea si platonica), siguranta, increderea iar cateodata chiar si banii.

O relatie incepe desigur cu un zambet, un telefon, o cafea, o bere, un pahar de vin s.a.m.d. Prima intalnire decide desigur soarta. Daca s-au placut cu siguranta unul va suna. Nu o sa sune imediat ce ajunge acasa pentru ca asta arata slabiciune si nimeni nu vrea sa para slab. Lasi sa treaca o zi, poate doua si iei telefonul. Suna. In cealalta parte ea tine telefonul in mana si se gandeste cum sa raspunda. Sa fie vesela? Sa fie misterioasa? Sa fie… Indreapta degetul aratator inspre butonul verde si raspunde. Alo? In prima convorbire dupa prima intalnire vrem sa parem relaxati cu toate ca in capul nostru sunt tot felul de ganduri. Fata vrea sa-l mai vada ca e curioasa, baiatul vrea sa o mai vada ca are larve de fluturi in stomac. Se converseaza si stabilesc o a doua intalnire. De data asta un loc mai select, mai liniste, mai intuneric. Isi comanda un vin fiert si incep sa vorbeasca tot felul de rahaturi. El incearca sa para haios, de treaba, minunat. Ea doar trebuie sa dea din gene.

Intalnirea a decurs ok. S-au placut si in o situatie mai intima. La despartire se pupa decent si timid. Lui i se inmoaie picioarele. “Pa, vorbim pe mess da?” si pupici virtuali si bezele.

I-a furat inima si l-a lasat plutind. In drum spre casa baiatul viseaza si simte parfumul ei impregnat in haine. Crede ca a cucerit-o!

[to be continued]

Ce fel de blogger sunt eu – Leapsa

O alta leapsa… primita de la MoraleSS aka Buzoianu aka Dragos.

Ca de obicei am dat de un quiz care dupa cateva intrebari test grila imi va spune tot ce am nevoie sa stiu despre tipul de blogger care este iLL. Cred ca pot sa raspund singur fara quizul acela stupid si incomplet dar nu o sa o fac. Am bifat ce am putut si… iata rezultatul:

What Kind of Blogger Are You?

O dau mai departe: Alin, Tara, Dana. Nah! Sa continue nebunia bloggerilor cu probleme de personalitate.

La multi ani Romania!

Nu pot decat sa zic ca a fost o zi plina. Am sarbatorit 1 decembrie, am facut fotografii si am mancat la KFC.

Parada militara a atras foarte multa lume, spp-isti, sri-isti, polit-isti, casca gur-isti, curiosi si alti romani care nu aveau altceva sa faca. Am alergat ca bezmeticul impreuna cu Marius si Andreea sa prindem un loc bun de facut fotografii. Andreea a gasit iar noi am alergat de colo – colo pana am facut bataturi. After the parade am fost la marsul partidului Noua Dreapta care mi-a adus aminte ca si eu cred in o mare parte din ce sustin ei. Am facut cateva foto si ne-am carat la Casa Poporului. Era deschis pentru vizitatori. “cu portile deschise”. O cladire care imi produce greata. Nu stiu de ce… dar nu mi-a placut (poate o fi si din cauza ca eram plictisit).

Copil SteguletNoua DreaptaNoua DreaptaPalatul ParlamentuluiAvioane MilitareMosulica SteguleteNoua DreaptaAmintiti-va de revolutieTanc

La multi ani Romane. Desteapta-te!