Eu, fotograful.

“Eu, fotograful” aka “I, robot”.

Am fost eu sambata la poze si am redescoperit entuziasmul de a fotografia. Este imposibil sa nu treci pe langa ceva anume si sa te uiti ca prostul “ma imi place chestia asta… dar nu o pozez ca ixulescu a zis ca … o poza de genul asta nu are poveste”. Happened to me! JUR!

Am vazut la Romana doi papuci, asezati frumos pe un ziar si am zis “Fuck cat de misto! Stau asa de bine aici! Oare ai cui sunt? De ce ii tine in mijlocul trotuarului?” Cu siguranta aia doi papuci care pozau special pentru grupu de foto-incepatoro-amatori au ceva de povestit. Doar stau singuri pe trotuar, pusi cu grija pe un ziar! Trebuie sa fie ceva special cu ei, ceva unic, ceva care papucii vostrii de acasa nu il au si nu il vor avea in 1000 de ani.

Printre alte “poze” facute mai se afla si “scaunul”. Un scaun vechi, jerpelit si homeless. Sunt curios cate funduri s-au afundat in el, cate partzuri a mirosit, cati oameni a ajutat sa schimbe un bec si asa mai departe… Subiectul pozei… inexistent.

Inca un exemplu: semn comunist de telefon public. O fotografie care iar nu are subiect… parerea mintii luminate de pe forumul respectiv.

Parerea mea umila: o fotografie care ar reprezenta un perete alb (sau orice lucru monoton de alte culori si asa mai departe) nu ar avea subiect. Un perete alb imaculat nu are ce poveste sa spuna. Este un perete alb, perfect, fara trecut, fara viitor in fotografia respectiva. Nu am inteles atitudinea celor cu mai multa experienta, cu reputatie pe forumuri, reputatie castigata de-a lungul timpului.

Eu cred ca sunt artisti neintelesi, frustrati, cu nasul pe sus. Unii comenteaza si critica constructiv, altii sunt doar batuti in cap. Daca v-ati lovit de acest tip de comportament nu va lasati coplesiti de el. Documentatie exista, timp de exersat exista. Trebuie sa va inarmati cu rabdare si sa nu cautati cum am cautat si eu sa va iasa fotografii extra-mega-super din prima. Ia timp sa vezi ce faci, ia timp sa iti dai seama cum sa legi elemente, cum sa incadrezi corect, cum sa… faci fotografie pe care sa ti-o admire altii. Asadar, nu ii mai idolatrizati pe cei care au cele mai multe posturi pe un forum. Parerea lor de multe ori nu valoreaza 2 cepe degerate, atitudinea lor de asemenea. Pot face poze cu capacul pe obiectiv iar cei din jurul lor vor fi dati pe spate de insemntatea acelei fotografii.

Fotografia este un hobby superb. Exista reguli de compozitie, reguli de expunere, reguli de cromatica, reguli peste reguli. Aceste reguli nu sunt scrise cu cerneala, pot fi modificate, interpretate. Totul tine de ideea pe care o are fotograful atunci cand apasa pe buton. Cel mai bine este sa te gandesti inainte sa apesi, sa te gandesti inca 1 data si tot asa. Trebuie sa stii la perfectie ce e aia diafragma si cu ce se mananca, trebuie sa stii regulile de expunere, trebuie sa-ti cunosti la perfectie aparatul foto cu care lucrezi, tehnic sa fie impecabile! Dupa ce ai reusit sa stapanesti partea tehnica poti incepe (daca nu chiar din timp) sa experimentezi cu compozitia. Mie inca nu-mi sare in ochi ceea ce altora le este evident dar asta vine cu timpul. Te nasti cu aceasta calitate, orietata pe partea artistica, sau o dezvolti.

La final… nu va lasati invinsi de rautatea unora de pe forumuri. Este complexul de superioritate pe care la-u cultivat si nu vă va ajuta niciodata sa va dezvoltati, cautati critica constructiva, invatati din ea. Nu va demoralizati cand vi se da peste nas cu niste argumente idioate. Online-ul foto romanesc e plin de rautaciosi frustrati si nefututi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *