Ok, back to photo!

Ieri imi trimite LeX un link cu obiectivul din mijloc. Este vorba despre Lensbaby Composer, care arata extraordinar. Primul LensBaby aparut m-a intrigat si am vrut sa imi cumpar dar mi-am oprit imboldul pentru ca ar fi fost alt obiectiv care ar fi stat pe raft. Cele 3 din imagine (The Composer, The Muse si The Control Freak) tocmai au fost lansate de LensBaby ca produse noi, venind alaturi de optica noua (2 lentile, 1 lentila, plastic – toate 3 la 50mm si pinhole) pentru a ne oferi mai multe optiuni.

Pe partea experimentala este superb de folosit dar ma gandesc ca rezultatele pe care le scoti cu LensBaby poti sa le “experimentezi” si in Photoshop. Cum niciodata the real thing nu va fi surclasat de mimarea in Photosop acum sunt foarte curios sa vad cum este un LensBaby. Am vazut ca are mai multe tipuri de optica (interschimbabila), mai multe diafragme pe care le schimbi manual (adica scoti diafragma cu un tool special si pui alta la loc).

LensBaby au fost inventate de Craig Strong, un fotograf profesionist, care dorea pe digital efectele aparatului foto Holga sau Diana. Mi-ar placea sa incerc un LensBaby dar nu sa-l cumpar :))

Adica? Ce este aia trofeu? Un fel de bibelou pe care-l uiti pe raft?

Alina Plugaru are si ea blog, bineinteles ca nu putea sa zaca pe un .ro customizat gen “alinutzaiubeste… PUNCT RO” si este intr-un SLESH libertatea. / este SLESH. SLASH este ceea ce vrem noi sa facem cu venele cand citim titlul primului post de pe “blog”. Ea este trofeu dar un trofeu agramat… ce pizda ei, doar e actritza/staretza de pornoshaguri.

1. MISERUPE ca lombrozianu (sau lombroziana) care scrie pe “blog” ca ALINA PLUGARU e trofeu nu stie de “sunt”

2. MA DOARE IN 14 ca Alina are blog

3. MISEFALFAIE ca Pamflezistu a pamfleziat :))

Daca orice subiect de laba ar avea blog… eu zic sa o lasam pe Alinutza sa se joace cu … ce-i place ei 😀 PS. Daca nu observi nici o greseala in scrisu’ care vine dupa stelutza roz… mars la scoala! Sa nu va prind ca veniti cu mistouri de genul: trofeu se scrie cu doi de r ba prostule!

Duminica am fost Cohen.

Nu am avut bilete asa ca ne-am multumit sa stam pe gard sau pe treptele Manastirii Casin. Eu nu ma omor dupa Cohen dar ea iubeste Cohen asa ca am stat in frig si ploaie si am ascultat Cohen. Mi-a lasat o impresie foarte buna, mai ales ca in ziua concertului sustinut in Bucuresti implinea varsta de 74 de ani. M-am intrebat “Si ce cauta in ShitHole Romania?”.

Mi-a lasat impresia unui artist foarte apropiat de cei care ii iubesc muzica. Leonard Cohen ne numea prieteni si in momentul in care a inceput sa ploua “If you got to go, you got to go!”. “Fanii” deja plecau pentru ca incepuse sa ploua marunt, si totusi lumea prezenta la concert nu era formata din your average idiot. Un domn care ne-a spus “Prieteni, nu stati in ploaie, ca veti raci! Dumnezeu sa va binecuvanteze!“

I-au adus tort si i-au cantat. La Multi Ani domnule Cohen!

Photo: www.leonardcohen.com

Sase ba! Vine Iliasca!

Iliasca nu era asta decat profesoara de geografie din generala. Numele ei era Iliescu Maria aka Iliasca sau nebuna aia de geografie. Era spaima elevilor, spaima prostilor de copii ce eram. Nu pot sa ma laud ca am fost un elev model, mi-am luat si eu 2-urile si 3-urile de rigoare (de care cred ca nu au aflat niciodata mama sau tata) dar astea-s povesti. Nu mi-a placut deloc geografia in generala dar o invatam ca pe buzunarul stang, ca pe portofel, ca pe surprizele turbo pe care le aveam si eram tare mandru de ele.

In generala nu am avut multi profesori de care sa imi fie frica, dar de profesoara de geografie Doamna Iliescu imi era tare, tare frica. Ca orice elev al Scolii generale nr. 46 (care inca mai exista si arata ca o mini-parnaie) ii stiam de frica, imi faceam temele de fiecare data si eram activ la ore. Nu a fost o lectie la care sa fi chiulit (nu ca stiam eu ce e aia chiul in generala… in liceu am invatat). Aveam caiet de geografie cum nu a avut nimeni de la orice alta generala din Bucuresti sau chiar din tara. Harti facute de mana, cu muntii, cu dealurile, cu raurile, cu lacurile si asa mai departe. Aveam orasele importante puse pe fiecare harta si erau puncte foarte bune de reper. In general trebuia sa memoram cumva in sensul acelor de ceasornic grupurile de munti sau alte formatiuni. Cand faceam hartile aveam nevoie de inca un bloc de desen (parca a 3 ca il indoiam in doua ca sa intre in ghiozdan pana mi-am tras un 3 ca aveam ferfelita caietul cu harti) si uram sa car intr-o punga un bloc de desen. De ce naibi ne trebuia un bloc de desen?

In ultimul an de generala, cand eram clasa a 8-a si puteam sa facem misto de carnatii din anii mai mici o parte din noi si-a dat seama ca Iliasca nu era nebuna. Stiam geografie, stiam sa citim o harta, pe naiba stiam sa desenam harti!

Fata de profu de desen (da, aveam acuarele, pensule si ALT bloc de desen) profa de geografie era GENIALA. Venea la ore, nu ne dadea cu catalogu-n cap cum facea singuraticul artist si cel mai important: nu venea beata ca ala de desen. Profesa extraordinar, era o doamna desavarsita, corecta si severa. Acum ar trebui sa iasa la pensie (cred), nu stiu daca mai activeaza in randurile profesorilor din Inchisoarea Scoala Generala nr. 46.

PS. Acum se dau calificative profesorilor? Dau si eu aici: Nota 12. Printre singurii profesori care nu ii voi uita! Eu am terminat generala in 1996 iar acum suntem in 2008. Nu mai trebuie sa fac teme, nu mai am examene de dat… si parca era asa de bine in generala…

Recent am avut nevoie sa intru pe un linux box sa schimb ip-ul unei placi de retea, nat-ul si sa mai fac curat prin loguri & other maintenance shit.

Problema: Cu toate ca eu am instalat “server-ul” am uitat parola de root, alt user nu mai creasem. Panica!

Panica? Eram in fata box-ului (masinii, calculatorului, junghiului)! De ce ma panichez? Am mai schimbat parola de root de nenumarate ori dar nu pentru ca o uitasem ci pentru ca a fost nevoie. Linux-ul este cat se poate de sigur dar are “vulnerabilitatea” asta. Daca e unu care stie sa incarce kernel-ul in single mode… poate sa isi seteze cum vrea muschiul lui parola de root.

1. Booteaza in sigle mode. Daca ai Ubuntu intra in recovery mode, daca ai alta distributie & GRUB apasa pe ESC si editeaza (daca nu ai “single user mode”) adaugand la sfarsitul liniei care incarca kernel-ul “single”. Functioneaza si cu LILO.

2. Parola de root se schimba cu “passwd”, comanda pe care o rulati dupa ce aveti linia de comanda la dispozitie. Daca introduceti “passwd gigel” veti schimba parola userului gigel.

3. Reboot!

Atat! Panica? Nici un pic de panica! Incarcati sistemul normal si folositi parola setata mai devreme 😀

Uite asta imi doresc sa se faca si pe fm! Nu mai ascult eu asa de mult radio (probabil din cauza muzicii de cacat care se “baga” pe aproape toate posturile de radio), dar raggae is nice. Te calmeaza si te face sa privesti cu alti ochi live & shit.

ProFM raggae este un post de radio ONLINE. NU emite din pacate pe FM… Sa se dea licentele alea da? CNA-ul aude?

Startul a fost dat de ProFM Dance, care poate fi ascultat si pe 89.5 FM, in Bucuresti. Au urmat ProFM Alternative si ProFM Black, ProFM Love, ProFM Classic, ProFM ‘90s iar acum a intrat in retea ProFM Reggae.

Listen ON! (ON-LINE)

Va dati seama ca 100 de ani si o singura fotografie aleasa pentru fiecare an este o colectie impresionanta de fotografie de fotojurnalism?

Va invit sa vizitati si voi… ca eu am si bookmarkat 😀

😀

Asta inseamna ca a venit! Sunt super happy! Am si masa rabatabila pentru mica bucatarie, am si hota… Ieri a fost montata dar mi-a fost lene sa fac poze, mai ales ca eram RUPT de oboseala! PS. Mi-am comandat inca 2 dulapuri… care vor veni peste 2 saptamani (teoretica).

PS. Mobila de bucatarie nu este TOATA. Mai are sa imi aduca un corp care l-a facut mai lat cu 5cm, asta ca sa revin iar la problemele cu oamenii care fac mobila. Nu eu fac mobila ca sa iau seama de toate detaliile (cum ar fi teava de gaze), asadar las grija asta, detaliile, pe carca aluia care face mobila.

Iaca poze 😀

Continue reading