Everything is OK

Exclamation

311-le cu care am venit acasa a luat foc. Ai dracu astia cu Citaro-urile lor… cand ti-e lumea mai draga, ai prins loc jos, e liber, e liniste apare o suvita de fum iar una din autobuz incepe panicata sa zbiere ca o sa ardem ca soarecii. Nu am scos aparatul sa imortalizez momentul de mare valoare ca s-a terminat destul de repede tot evenimentul. Omu a inchis masina si s-a carat la depou sau autogara.

Am urcat in urmatorul care nu era nici macar pe departe la fel de gol, dar era plin de mucosi care aveau momente de teribilism asa ca am coborat la prima. Sa mergi pe jos e really-really nice. Iti pui in ordine gandurile, te gandesti cum sa rezolvi diverse probleme s.a.md. Eu m-am gandit la cel care nu mai e la mine in geanta, m-am gandit la ce o sa ii ia locul, m-am gandit la aspectul unei case numai pentru mine si pentru ea, m-am gandit si m-am gandit si am ajuns la o singura concluzie: fuck!

Ca sa iau casa trebuie sa am banii, sa am bani de acte, sa am mobila, sa fac credit, ca sa fac credit trebuie sa fac cerere, ca sa fac cerere trebuie sa cobor 4 etaje la munca, ca sa cobor 4 etaje trebuie sa am timp. Mi-am promis ca imi fac timp! Azi trebuia sa am timp dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la piata si iarna nu-i ca vara am ajuns sa iau iar pranzul la birou si sa stau cu cererea goala pe birou. Maine promit…

Oare sunt lenes?