Cot Co Dac !!!

Suprem este sentimentul ca te duci acasa si te prabusesti de-a lungu’ pe canapea, dai drumu la televizor, ragai si flatulezi infundat la stirile circotecilor tv. Este atat de suprem incat te ia somnul din primul minut al ultimei ore la munca, deja plutesti ca pet-urile de pe Ciurel intr-un vis, ca poate se termina mai repede ziua si scapi de munca, macar temporar. Incepi sa-ti aranjezi efectele personale in ordine, ca sa-ti fie mai usor cand rupi usa – parca ai fi tentat sa stai imbracat cu 15 minute inainte de plecare…

Si totusi… Dupa o tigara fumata pana la metrou te trezesti brusc, competita pentru locurile bune din metrou este in plina desfasurare – muierile incep sa alerge ca disperate cand aud metroul huruind in tunel, e ca o atmosfera de ploaie – ropota obositoare a toacelor de corporatiste te antreneaza sa grabesti pasul, sa intri in jocul lor ca doar nu-ti iei coate aiurea! Trebuie sa stai jos sau macar lipit de usa, in mijlocul usii!

Si totusi… Ai reusit sa prinzi un loc in picioare storcit de tatele unei contabile corpolente, lipit de un muncitor care duhneste sublim a alcool ieftin si sprijinit cu coastele in cotul cuiva pe care nu-l vezi dar stii ca zambeste ascuns, bucuros ca pe cealalta parte sta cu ghiozdanul in spate. Don’ sofer urla ceva cu “folositi toate usile de acces”, probabil suparat ca iar a prins genti si trebuie sa repete procedura de inchidere, stresat probabil de trenul care d’abia asteapta sa intre in statie dupa ce a “stationat un minut” inainte!

Si totusi… Daca 3 statii consecutive ne-au zis ca “trenul stationeaza 1 minut” de ce nu au stationat prima oara 2 minute? Doar cuvantul “stationeaza” la ore de varf ne face pe toti sa oftam suparati si unii halenizeaza de-ti vine sa lesini!

Intrebarea era cu totul alta, da’ am divagat: De unde are lumea atata energie sa cotcodaceasca in continuu de la Pipera pana… unde coboara?

Concediu, vrem bis!

S-a intors lumea din concedii!

Azi mare mi-a fost mirarea sa vad iar masini stand frumos in coloana pana la iesirea de pe straduta mea, straduta linistita de altfel. Asta este primul semn ca se intoarce lumea din concediu!

Simtitor timpul in care ajung la job a inceput sa se mareasca. Acum 2-3 saptamani mergeam cu 311 racheta pana la Armeneasca, acum numai pana la Mosilor. In 2 saptamani o sa fie septembrie si este posibil sa merg racheta pana maxim in fata la Pro TV. Inca incerc sa inteleg dorinta cetatenilor de a isi cumpara automobile. Este mult mai fancy sa stai in coloana cu maneaua data blana decat sa mergi pe jos 3 statii de autobuz? Pe jos ajungi de 4 ori mai repede si nu te umplii de nervi. Este indicat sa faci niste miscare zilnic dar nu dat din maini la volan si injurat pe idiotul din fata care tocmai a franat brusc ca sa evite tamponarea unui pensionar nabadaios care nu mai avea rabdare sa stea 10 secunde pana la verde.

Imi da de gandit infuzia de populatie in capitala care, din pacate, nu a fost proiectata pentru atati locuitori. Ai constatat pe propria piele si gaoaza ca nu mai este comfortabil ca oras, ca stil de viata, ca este mult prea aglomerat si jegos din cauza lucrarilor de modernizare organizate prost? Transformarile cele mai mari se lasa asteptate dar nu si oamenii care au plecat in concediu… Mai este un pic si vom fi toti, in situatia obisnuita. Coloane dintr-un capat in celalalt, aglomeratie excesiva in metrou, cozi imense la intrare si la iesire, totul pentru bani si oportunitati care probabil in alte orase lipsesc.

Bucurestiul are o densitate de 9.009 de locuitori pe kilometru patrat, de aproape trei ori mai mult decat in Berlin (care are 3.905 de locuitori pe kilometrul patrat), Viena (3.850) si Budapesta (3.674), potrivit unui studiu realizat de Asociatia Salvati Bucurestiul.

M-a amuzat seninatatea cu care anuntau la recensamant ca Bucurestiul are cea mai mare densitate de locuitori din toata Europa si ne-au amintit tuturor cat de cacat e viata in Bucuresti din cauza ca suntem prea multi. Au in plan un nou recensamant mai EXACT, care dupa ce il vor finaliza isi vor da seama ce este de facut… NO SHIT? Inca nu ne este clar ce avem de facut?

Cu toate acestea, oficialii Asociatiei spun ca in Capitala se acorda in numar mare autorizatii de constructie in locuri deja suprapopulate, astfel orice teren liber, fie spatiu verde, loc de joaca pentru copii sau parcare este foarte cautat.

Asadar, revenind la concedii, va urez bine ati venit, a fost asa de bine fara voi, dar vrem bis!

Bonsoar!

Bonsoar bah doamnelor si fah domnilor.

internet.jpg

A reinceput scoala or smth ca e aglomerat iar peste tot. Am stat mai mult la munca din diverse motive: nu aveam chef sa ma duc acasa, imi era lene si lehamite sa plec, ma apucasem sa imi fac ordine in mail… Cand am plecat de la munca ete futui surpriza masii ca era plin in statie de lume. Niste babe, niste mosi, cativa cocalari, cativa manelari dar imi pareau asa de multi… vine 311, deschide usile si incep sa se imbulzeasca oile. Scena Piata Rosetti s-a animat in 10 sexcunde. Se vedeau in departare pensionari care alergau catre visul lor suprem, sa stea jos, mai fugeau si niste balenutze cu sacoshele… Lumea s-a metamorfozat sub ochii mei: babele au devenit sprintene, mosii atleti, toata lumea si-a expus coatele dezvoltate. Soferul se chinuia de zor sa le explice ca se retrage ca are suspensiile defecte dar bate saua sa priceapa romanu… au inceput sa isi spuna vorbe dulci, sa se alinte… si au renuntat. Au coborat toti injurand primarul, pe Basescu si evident pe Iliescu.

Mai trece jumatate de ora. Era ca pe stadion. Multa lume, seminte… si acel murmur oarecum strsant. Suna un telefon si rupe linistea cu acorduri de gutza. Incepe tiganu’ sa povesteasca vrute si nevrute, sa rada si sa urle. L-am vazut in acel moment ca pe inamicul nr.1 si mi-am dorit un AK47 sau macar un tazer gun… Am preferat sa plec pe jos pana acasa. La armeneasca nu l-am mai vazut pe boshorogu care se masturba, in piata pache protopopescu am ratat un subiect frumos de pozat (doi mini-cersetori aruncau in aer gunoaiele unui boschetar batran ca sa il enerveze), inainte de PRO shitTV am vazut scolareii si mi-am amintit de zilele in care eram si eu scolar… M-am apropiat de casa. Imi aprind o tigara si merg visand…

Am ajuns acasa.

nain ileven

Astazi a fost una din zilele in care m-am simtit bine. Am fost relaxat oarecum, am varsat niste toner pe mine :), am mancat o salata la cafeneaua actorilor (la care am jurat din nou ca nu ma mai duc)… etc

cer-de-bucuresti.jpg?

9/11 a inceput decent. Un 311 aglomerat care a ajuns destul de repede la destinatie, un pic de mireasma de subtioare, un pic de soare dimineata. Cred ca m-a binedispus soarele care (this will sound 100% GAY)? “ma mangaia pe fata” ca sa il citez pe marele artist in viata piticu’. Am ajuns la munca si am inceput ziua relax. Un pic de ness + 3in1 care l-am terminat dabea la ora 16, am fumat putin – cateva tigari, am stat si am facut planuri de bataie pentru niste proiecte for work, m-am uitat pe net again la review-uri despre obiective…. si am facut iar comparatii cu cele de la Nikon/Pentax ca ieri seara m-am intalnit cu Radu care m-a zeflemit ca “daca ti-a trebuit canon… numai obiective la 1000 coco”. Adica Nikon, Pentax, etc au obiective ieftine ca braga… m-am linistit dupa comparatii si mi-am reintarit convingerile…. inspre 18fix m-am uitat pe fereastra (un cer f f f misto)? si am tras cateva poze in drum spre casa, evident am fost atent sa nu ma lase vro cioara fara jucarie… si iata-ma acasa.

Am mai dat niste click-uri sa vad ce mai scrie “blogosfera”. Same ol’ shit. Subiecte de mult tratate si retratate, povestiri cu iz poetic, copy paste-uri, poze, filmulete, x vs y… Am vazut clicksospadurea.com unde poti sa iti pierzi timpul la munca (evident ca nu o voi face)…

Acum ascult Bob Marley si stau blana. Cred ca am racit…

Razna

razna.jpg

Totul o ia razna:

  • reclamele la zuzu devin pe zi ce trece mai idioate si mai enervante
  • prietenii se schimba cum vezi cu ochii
  • televizuinele se indobitocesc
  • traficul urban incepe sa o suga violent
  • blogosfera devine annoing
  • copii nu mai stie sa scriu… ce e aia hinis?

As avea foarte multe de spus da le tin pentru mine.

O zi buna!

Si miercurile pot fi de cacat

? si-miercurile-pot-fi-de-caca.jpg

De trei zile merg o statie cu 311 si restul pana la universitate pe jos… este un sport minunat, este un feeling minunat sa vezi cum ajungi mai devreme la munca, este nesanatos (eshapamente and shit).

Ziua de azi a inceput cu o intersectie aproape goala la iancului si m-am bucurat enorm ca poate azi prin o minune au stat acasa soferii de duminica, si alti soferi care incurca traficul… nu a fost sa fie asa. Ai dracu sa fie ei ca de la protv pana la universitate stateau bara in bara si clanxonau ca dupa mort. Urat obicei cu clanxonatu’ nene da’ sunt studii in tarile mari ca atunci cand claxonezi distanta dintre borduri se dubleaza, si traficul se fluidizeaza… dar sa nu credem orice, sa nu ne amagim ca un sunet idiot/deranjant poate face minuni cu bordurile :).

Am ajuns la piata pache protopopescu. Minunat acolo 🙂 Aveam deja catile in urechi si dau la gherila.. singuru radio cu coaie… care zicea asa… ca sulfina si videanu vor sa o puna de un copac. Fiecare sa planteze un copac in bucuresti… UNDE? In asfalt? nu… Nu avem unde bre! Si asta nu e treaba noastra… e treaba voastra ca daia v-am votat. E treaba voastra sa va ganditi cand dati autorizatie unui MALL HIPER MARKET ULTRA CYTY MOL sa acopere un spatiu verde, ca sa nu mai avem noi loc sa parcam copaci… se duce.. incet la vale. VIDANELU si SULFINOASA au idei marete. Pacat ca nu isi pot asuma responsabilitatea (ca de altfel toti politicienii) in “copac biznis”. Ne-am tras borduri noi si sfaramicioase, ne-am tras artere necirculabile, ne-am tras autobuze arhipline, iar acum.. vrem copaci.

Cum Bucurestiul este orasul “tutulor” pozibilitatilor, marul de aur, am avut parte si de soferi de duminica si la intoarcere. Avand in vedere ca ploua… am mers cu RATB-ul. 🙁

PS. Azi am fost sunat de fostul meu sef (ex ex shefu) ca sa ma intrebe ce am cu el… ca el nu avea nimic cu mine… Cred ca mi-a citit blog-ul. Acum ce a fost a fost, trecutul este trecut si a trecut de mult. Trebuia sa ne confruntam in momentul o (zero) despre parerile vis-a-vis de bucuresteni, poate totul a fost doar o iluzie.