Imi vine sa urlu

Decembrie 1989 – revoluția l-a înlăturat de la putere pe Ceaușescu si cumva l-au și executat. Poate din exces de zel sau poate ca stia prea multe, poate era o piedica in “marele plan”.

2018 – aproape 30 de ani mai târziu, după ce tara a “scăpat” de comunism, nu se vede nici o luminiță de la capătul tunelului. Optimismul a fost călcat în picioare de OUG-uri, de legi, de decizii pe care le-am văzut gândite si puse în execuție de clasa politica.

România este membra UE, cumva pe ultimele locuri, oamenii buni cauta sa plece în străinătate, alăturându-se celor care au plecat în acești 30 de ani de bâlbâieli politice incompetente. Tara este într-un faliment nedeclarat. Datorii mari, taxele tot cresc, impozite noi tot apar iar cheltuielile de zi cu zi pentru a asigura un trai decent locatarilor tarii (reparații, infrastructura, sanatate, invatamant, etc) tind spre 0.

Daca ar incepe o noua criza economica probabil ca in Grecia a fost parfum in 2008 fata de ce s-ar intampla aici.

Silviu Brucan a declarat profetic ca “Pentru a deprinde democrația, ro­mâ­nii vor avea nevoie de 20 de ani”. Pe la jumătatea celor 20 de ani eram încă optimist, iar dupa inca 20 de ani de atunci mi-a pierit orice optimism, mi-a ramas doar ura si dispret. Tot domnul Brucan a declarat in ’88 ca a fost ca un os de peste in gatul lui Ceausescu. Asa simt acum ca-s politicienii ăștia pentru popor. Un os de peste de care nu poti sa scapi, la un moment dat ori faci o infecție si crăpi, ori mergi la spital și scoți osul.

Tortionarii

Toate publicatiile si televiziunile au cate o editie speciala cu “Tortionarii la bulau”.

Parca toate relele din perioada comunista si toate relele care continua de dupa ’89 s-au strans undeva in ficat, langa fiere, si acum buba s-a spart ca a aparut ca din senin lista, LISTA, facuta publica de Gandul care a sapat jurnalism de investigatie in ultmii 2 ani. Pe langa tatze si cururi clickabile se mai facea si de jurnalism d’ala pe bune care vrea sa scoata adevarul la iveala.

Succesul imediat al “articolului” s-a datorat anilor in care romanul a adunat frustrare si ura fata de sistem, fie el comunist sau post-decembrist. Partea rugoasa si aspra a ziarelor s-a transformat in lectura destinata altor ochi, non-maro.

Care intregi de televiziune, reporterite alearga eliberate de subiectul caniculei iar fotografii vulturesc inspre locuinta bosorogului sociopat – toti vor sa-l traga pe camera si sa-l intrebe diverse intrebari imbecile gen “si i-a durut?”… Toti ne-am saturat de harta meteorologica pe care Busu’ o arata zilnic, nu mai vrem sa vedem predictiile astrale ale Nataliei. Vrem sa vedem sange, vrem sa vedem pedeapsa si eventual sange de tortionar!

Acum este prea tarziu, au trecut 24 de ani de cand a cazut regimul si am strigat (nu eu, revolutionarii) “Victorie, tiranul a murit”. Pe rand ne-a bucurat cand a murit Nicusor, Zoe si acum mai recent cand au intrat cate unii la mititica – nevoia de razbunare inca e proaspata in sufletul nostru pentru ca “sa traim bine” nu se intampla.

Politica – Noua ne este SCARBA de clasa politica!

Politica! Romania anului 2009, dupa 20 de ani de la “revolutia” din 1989.

muie

S-au schimbat foarte multe in jurul nostru dar au ramas la fel de multe, neschimbate. Mostenirea comunismului inca ne afecteaza viata de zi cu zi, poate indirect, prin deciziile pe care le iau prea-iubitii politicieni, dar si dupa modul in care se lucreaza la noi, aproape ca pe vremea lui Ceauseascu, doar ca avem voie sa injuram, sa scuipam pe jos, sa incalcam legile si asa mai departe. La fel ca inainte de 1989 doar ca fiind democratie ni se rupe “maciuca” de lege, care este pentru fraieri si oricum nu se aplica. Se apropie alegerile si vedem la televizor un SHOW DE CACAT, care ne prosteste pe fata. Comentarii si declaratii care vor sa ne convinga sa le facem jocul, sa nu votam cu xulescu sau cu escu pentru ca “*&(^$)”

Ar fi misto sa ne maturizam! Mi-ar placea sa vad ca o lasa mai moale cu tacticile de discreditare a oponentului si se incearca macar o data parcurgerea promisiunilor din campanie, in timpul mandatului. Am vazut pe stalpi “1989 – 2009 DEGEABA” care imi miroase a campanie de aruncat cu cacat (nu mi-am dat seama inca in cine). La televizor astia o sug zilnic cu “Basescu a facut, a dres… a pierdut…” si prin ziare il vezi pe bunicutza (care nu face untdelemn) ca si-a dat seama ca betivii plang. Dar bunicutza nu isi aduce aminte de prietenul votcaroiu? Felix (pe care btw il detest pentru felul murdar in care lucreaza, nevertebrat viclean) arunca iar cu ceva inspre simpaticul chel “Nea Base”… care actioneaza haotic. Presa noastra NU este independenta si nu cred ca a fost vreodata. In spatele fiecarui trust se afla o formatie de tobosari politici care dau tonul pe care va canta fiecare ziarist. Pornirile de a face presa “ca la carte” sunt innabusite din fasa, presa nu este decat megafonul personal al politicienilor, fie la putere, fie in opozitie!

Voi stiti ceva? Noua ne este SCARBA de clasa politica. Ne dezgustati, ne dezamagiti, ne furati pe fata si ne-am saturat de voi. V-am pune pe toti la zid (nu ati ghicit continuarea) si ne-am urina pe voi, dupa care v-am executa ca pe pensionar-regretatul Ceausescu.