Foto – hobby scump după ce tragi linie

7D and tokina 11-16Ma tot uitam la jucăriile foto de le-am strâns de-a lungul timpului în aproape 8 ani. Ce-i drept nu am început puternic din primul an dar cheltuielile se aduna încet și sigur. Mai sunt și cele care le-am vândut ca sa îmi fac upgrade, pe acelea consider ca le-am trecut pe zero si nu mai le iau in calcul.

Timpul, din păcate, nu mi-a mai permis să ies la mitinguri sau pur și simplu la poze. Am făcut poze de revelion (mișto sentiment să țin iar camera în mână), am mai tras-o pe Mashka în poze și cam atât. Liniște pe frontul foto. Se vede și în calculator, directorul “My Photos” are doar câteva date în 2014, aproape nimic în 2015. Să-mi fie rușine, da’ doar 5 minute că avem treabă! Am făcut backup la ce am, ca-s destule amintiri acolo…

Un inventar la raftul foto:

Sistem Canon EF: Canon EOS 7D + Canon 50mm/f1.8, Tokina 11-16mm/f2.8, Tamron 17-50mm/f2.8, Canon 70-200mm/f4 IS USM
Sistem Canon EF-M (da, mirrorless-ul ala ratat de la Canon): Canon EOS M + Canon EF-M 18-55mm
Tamron Adaptall: 2 x Adaptor Adaptall-EF + Adaptall-FD, Tamron Adaptall 55b SP 500mm/f8, Tamron Adaptall2 135mm/f2.5, Tamron Adaptall 28mm/f2.5, Tamron Adaptall 17mm/f3.5
Canon FD: Camera Canon A1, Canon FD 50mm/f1.8, Canon FD 50mm/f1.4, Canon FD 35-70mm

Nu cred că din inventarul canonișitilor amatori, începători are cum sa lipsească 50-ul cu 1.8, ăla e un fel de “primul fix, de aici sunt deja fotograf”. Am avut mult timp dorința de a cheltui niște bani pe un Canon 50/1.4 dar din fericire m-am potolit. De asemenea am mai vrut să-l împerechez pe EOS-M cu un 22mm (cel mic, pankake) dar iarăși m-am potolit… aproape 3k EUR cheltuiți nu-s de colo, gata :)). De la nevoia de “mai bun, mai mare, mai performant” acum caut ceva “mai mic, bun, performant”. Apreciez calitatea livrată de micul EOS-M, este din câte am văzut echivalentul lui Canon EOS 650D (senzor și procesor foto, doar ca e mai mic). Calitativ nivelul de zgomot la iso mare este mai bun decât cel al Canon EOS 7D-ului cu care mă mândresc, deci pentru vacante este de-a dreptul încântător și de vis.

Acum stau în balanță dacă să vând (aproape tot) și să-mi vad de ale mele sau să mai cochetez o vreme cu “foto”… Pierderile sunt cam de 30% din calculele făcute, deci cel mai probabil dacă reușesc sa vând tot voi recupera cam 2K Eur. În cazul unei reveniri nu știu dacă aș mai merge pe Canon… sau poate că…

David Griffin: Photography connects us with the world

Oricine are cateva fotografii extraordinare dar ca fotojurnalist trebuie sa iti iasa fotografii extraordinare in fiecare zi!

David Griffin despre cum fotografiile ne conecteaza cu lumea. Un discurs remarcabil, pe care cei care au fotografia ca hobby il vor iubi. Cand vorbeste David Griffin, directorul foto de la National Geografic TREBUIE sa ciulesti urechile si sa asculti! Sunt sigur ca nu vorbeste gura fara el!

Eu, fotograful.

“Eu, fotograful” aka “I, robot”.

Am fost eu sambata la poze si am redescoperit entuziasmul de a fotografia. Este imposibil sa nu treci pe langa ceva anume si sa te uiti ca prostul “ma imi place chestia asta… dar nu o pozez ca ixulescu a zis ca … o poza de genul asta nu are poveste”. Happened to me! JUR!

Am vazut la Romana doi papuci, asezati frumos pe un ziar si am zis “Fuck cat de misto! Stau asa de bine aici! Oare ai cui sunt? De ce ii tine in mijlocul trotuarului?” Cu siguranta aia doi papuci care pozau special pentru grupu de foto-incepatoro-amatori au ceva de povestit. Doar stau singuri pe trotuar, pusi cu grija pe un ziar! Trebuie sa fie ceva special cu ei, ceva unic, ceva care papucii vostrii de acasa nu il au si nu il vor avea in 1000 de ani.

Printre alte “poze” facute mai se afla si “scaunul”. Un scaun vechi, jerpelit si homeless. Sunt curios cate funduri s-au afundat in el, cate partzuri a mirosit, cati oameni a ajutat sa schimbe un bec si asa mai departe… Subiectul pozei… inexistent.

Inca un exemplu: semn comunist de telefon public. O fotografie care iar nu are subiect… parerea mintii luminate de pe forumul respectiv.

Parerea mea umila: o fotografie care ar reprezenta un perete alb (sau orice lucru monoton de alte culori si asa mai departe) nu ar avea subiect. Un perete alb imaculat nu are ce poveste sa spuna. Este un perete alb, perfect, fara trecut, fara viitor in fotografia respectiva. Nu am inteles atitudinea celor cu mai multa experienta, cu reputatie pe forumuri, reputatie castigata de-a lungul timpului.

Continue reading “Eu, fotograful.”