Vreme trece… vreme vine…

Azi am avut o zi foarte obositoare.

Dupa ce am semnat actele lu’ peste prajit si am intrat in lumea propietarilor, vrand – nevrand a trebuit sa merg la munca, stresat si plin de ganduri. Varza de la mine de cap (care persista de cateva saptamani, cred ca de cand am tras creditu’) s-a amplificat pana la 6 cand m-am carat acasa. Sunt obosit, stresat si ma doare un pic capul.

Am iesit pe balcon sa fumez o tigara, sa incerc sa imi pun ordine in ganduri sau gandurile in ordine. Am tras un fum iar zgomotul din fundal s-a amplificat. Erau the fucking gipsiz care se certau nu stiu pentru ce cacat, cu manelele date la maxim. Din departare se auzeau alte manele… si zgomote de motoare turate. I live in fucking white trash Romania, unde statu’ la colt cu maneaua data tare e la moda, unde tiganu’ face legea, unde … iti vine sa-ti bagi pu*a!

Piata Iancului si cartierul Iancului geme de tigani manelisti, geme de cocalari si pustani care nu au un floc in zonele sensibile, pustani shmekeri si versati. Sunt 9 florarii pe 3 sferturi de trotuar, pe celalalt trotuar sunt masini parcate. Iti vine sa…

S-a schimbat si cartierul asta. S-a schimbat de ani buni! Nu mai poti sa mergi la chiosc sa iti iei tigari ca esti intampinat de betivanii de la ora 5. Betivani care de la 5 pana cand crapa de betie isi fac veacul cu o sticla de bere. 5 dimineata, pana ii cheama nevasta in casa sa-i cotonogeasca cu un facalet! Fuck this! Iti vine sa…

White trash!

Cum isi petrece un IT seara de miercuri?

Azi am avut pauza de imobiliare, doar un mic telefon pe la 10 care nu s-a mai materializat dupa cum promitea cel de la capatul firului.

Computer Cat

Dupa o zi minunata la munca in care am reusit sa-mi fac treburile propuse marti, am “rupt usa” (a se citi ca am plecat de la munca) la fix 6. Mi-am fumat tigara ganditor in drum spre Rozetti si m-am aventurat ca ceilalti din jurul meu la asteptatul visului suprem: 311. Ca de obicei se lasa asteptat neica asta cu 311 ca doar e un autobuz, nu elicopter. Iar s-a circulat ca pula (scuzati expresia) intre Rozetti si Iancurului, dar azi nu am mai mers per pedes ca mi-au inghetat tzurloaiele. M-am inghesuit si eu ca tot Bucuresteanu’ normal in fata usii poate oi prinde loc jos. Am vrut sa vad ce “climax” au concetatenii mei cand se imbulzesc. Am dat din coate, m-am impins cu babele, am stat in fata usii ca sa nu coboare aia care veneau dinspre iancurului si m-am trezit fix la geam, evident in picioare, mirosind transpiratia uneia cu shuba de blana. Climax-ul nu a venit asa ca am incercat alte tehnici. Am atzîtzat baba care se opereaza de fiecare data la picior (dar jur ca am vazut-o alergand inspre usa din mijloc, iar ea este cea care m-a impins in domnisoara blonda cu sani generosi in disperarea de a sta jos). Operata la picior nu a prins loc decat in picioare langa taxator (cartelator) si a inceput sa suspine ca o doare ca e operata la picior. S-a certat cu un mos care a facut-o baba mincinoasa dar .. macar a stat jos :D. Ei asa parca mai venim de acasa. Fresh cu o portie de rautate din 311 ne-am impins in aia de stau in usa si am coborat! Ura! AER!

Acasa ma astepta dulapul comandat de ai mei, un dulap pana in tavan, care am impresia ca o sa cada pe mine. M-am ferit, m-am descaltat si m-am aruncat in baie! Am dat jos “the smell” din 311 si m-am pus pe cautat un film. Am gasit pe dvd “The recruit” cu Al Pacino si Colin Farrel. Vazut, placut, fumat, baut Granini.

Asa se incheie inca o zi din viata unui IT. Plictisitoare sau nu, se repeta cu exactitate o data la 24 de ore. Nu ma plang. As putea sa fac asta toata viata. Maine: Imobiliare, vizionari, telefoane si munca, tigari, backup si alte telefoane.