Aproape un deceniu… 3 sferturi…

Brian-Tracy-Success-QuotesDupa 7 ani și 8 luni (de aici am făcut calculul cu 3 sferturi de deceniu) a sosit momentul sa spun la revedere locului actual de muncă si sa îmbrățișez o alta companie, un alt ritm de munca și evident o altă mentalitate.

Mulțumesc colegilor ca m-au suportat, prietenilor si familiei.

Sunt sigur ca provocările ce vor urma îmi vor fi de folos și ca ma voi dezvolta profesional în direcția pe care o doresc. Totul a venit dupa ce un prieten a “share-uit”  acum câteva luni pe LinkedIn o poza care spunea “succesul începe în afara zonei tale de confort”.

De job şi carieră

do_what_you_loveDe ce se mira oamenii de preferința de a evita dezvăluirea locului unde urmează sa lucrezi după ce iți dai demisia (sau acordul parților)? Dacă majoritatea nu spun, de ce la următorul este aceeași reacție?

Hai ma nici tu nu zici? Dar de ce nu zici?

Este bine, părerea mea, sa nu trîmbițezi unde pleci din varii motive pe care nu o sa le mai înșir aici, sunt de bun simt. A 2-a întrebare este evident:

De ce pleci?

Uite aici motivele pot fi multe dar în nici un caz nu se iese din regula balantei motivante. De multe ori de-motivarea este factorul care poate lua mai multe forme: lipsa unui plan de dezvoltare profesionala, plata insuficienta, colectivul, plafonarea, siguranța la locul de muncă și asa mai departe. Nu o sa spună nimeni, niciodată “De bine ce îmi este!”. Când vine vorba de job nu cred ca-s multi masochiști 🙂

Pana acum nu am plecat nici măcar o data din cauza banilor sau a colectivului. Am avut noroc sa am job-uri bine plătite pentru nivelul carierei mele și colegi mișto, am avut noroc să fac ce îmi place și sa îmi placă ce fac!

LIFO – ultimul venit, primul plecat

TerribleJobNu cred ca exista om care sa nu stie pe cineva care a fost dat afara disponibilizat ca efect negativ al crizei pe piata de munca din Romania. Sunt multi care si-au pierdut job-ul din cauza crizei si sunt multi care se tem ca isi vor pierde locul de munca din cauza restructurarilor de la job.

Am o mica nelamurire: De ce se disponibilizeaza pe criteriul “Ultimii angajati sunt primii care vor fi dati afara“? Mai conteaza profesionalismul, seriozitatea, dedicarea fata de “companie”? Mai conteaza cat de capabil este omul pe care il dai afara daca este ultimul angajat in firma?

Daca as avea o firma si ar trebui sa dau afara 3 oameni din 10 pentru a reduce cheltuielile sau te miri ce, as prefera sa dau afara pe cei mai lenesi, cei mai putin competenti, cei mai neseriosi. Un angajat care isi face treaba (si o face bine) este mult mai valoros decat unul “cu vechime” care taie frunza la caine si polisheaza morcovul pe sub birou.

Asa se intampla peste tot, ramasitele de pe vremea lu’ impuscatu’ (care ne-a facut metrou), am fost condusi si vom mai fi inca condusi de niste competenti (de tip “in“). Sa speram ca vom fi cei mai vechi din firma, sa ne doara in cur de munca – atata vreme cat nu suntem ultimii angajati, nu ne vor da afara :))

Pan’ la 6 dimineata – super program

Ieri a fost iar una din acele zile, pe care nu le notezi in calendar.

De dimineata am haladuit dupa mobila, pe la 4 jumate m-am vazut cu LeX, pe la 6 jumate eram acasa, pe la 7 am aflat ca nu mai ma duc la munca pentru o lucrare nocturna de la 10 seara asa ca am vorbit cu JamayK pentru ca ieri a fost the Jamayk birthday.

La 9 jumate – 10 eram in R2. Acolo canta house minimal, muzica parapsihalezica. Ne-am luat zemuri de baut si am inceput sa discutam vrute si nevrute. Au aparut si gajici semidezbracate, bune, misto care batzaiau din “fund-uri” frumos proportionate. Parca intra mai bine votca cu pepsi, noi ne holbam, Jama‘ se holba, TSK se holba, LeX se holba… Eu parca salivam un pic.

La 12 juma m-am ridicat si am plecat cu LeX, eu la munca, ea la bolit acasa… ca doar si-a tras o raceala strasnica! Preferam sa ma duc si eu acasa, ca nu e ora de mers la munca 1 dimineata. Am plecat de la job la 6… canta cocosu (nu al meu ca eram prea obosit), eu umblam huhuruz sa-mi iau tigari ca sa nu mai ies dimineata din casa!

Iata ca e ora 14 si peste 1 ora avem photowalk. Hai ca o sa fie fain, o sa fiu semirobot! Ies la aer!

Este Duminica already?

Duminica, adica SUNDAY! (ziua cu soare… dar astia fac misto de noi!)

Ati fost la biserica? Ati mancat in familie? Ati asteptat duminica pentru a iesi cu prietenii? Ati fost la cumparaturi?

Sambata am fost la vopsit tocuri si tevi (slava domnului ca am schimbat caloriferele si nu trebuie sa le vopsesc). O prima mana de vopsea care a ascuns varsta tevilor si a tocurilor, un mod perfect in a petrece sambata pe care am asteptat-o cu bucurie in suflet. Am zis ca o sa ies la poze, am zis ca o sa ma ocup de cele care le-am amanat. Nu a fost sa fie, am fost sa vopsesc. In gandul meu faceam planuri pentru duminica dar…

TEAPA! Duminica asta ploua de parca nu ar mai putea sa ploua in alte zile!

Unii zic ca face bine la bloguri ploaia asta ca sta lumea acasa si ne citeste, but guess what? I’m kinda bored of blogging. Am mai trecut prin faza asta si mi-a trecut. Sunt sigur ca imi voi regasi pofta de aberat online imediat ce termin cu casa, chestie care ma streseaza la maxim! Am terminat TOT! Parchet, gresie, zugraveala – you name it – it’s all done. Mai trebuie sa cumpar niscaiva mobila si sa fac saltul. Cred ca dupa ce termin cu mutatul o sa fiu mai atent la ce se intampla in jurul meu. Ultimele 3 luni au fost (sa nu exagerez) super-tampite! Nu am putut sa ma concentrez pe nici un plan ca imi veneau in minte tot felul de probleme legate de casa.

Ce job? Ce blog? Ce pana mea? Imi uitam acasa telefonul mobil, cheile, bricheta, portofelul, tigarile sau te miri ce altceva lasam acasa din neatentie sau oboseala. Am dat cu bata in rahat pe multe planuri, chestii mici dar care adunate… fac o chestie mare! Sa ma apuc sa iau lecitina si calmante?

As dormi o luna, as manca o luna, as sta la plaja o luna, as face fotografii o luna si evident…

Ne place munca, dar ştim să ne ferim de ea

Românii au cel mai încărcat program de lucru săptămânal, cu două ore mai mult decât media europeană, însă pierd vremea pe internet. Pentru români, o zi petrecută la birou fără messenger şi pauze de ţigară pare să fie la fel de încântătoare ca o porţie dublă de spanac rece.

Poftim de citeste! Un articol EVZ – Dana Balan.

Sincer ma regasesc intre angajatii care ies la pauze de tigara (in ultimul timp mai rare), ma regasesc printre cei care mai scapa cate 15 minute pe yahoo messenger, dar nu ma regasesc printre cei care abuzeaza de resursele firmei. Nu imi place ideea sa ma folosesc de telefonul de serviciu peste masura bunului simt, nu imi place sa folosesc nici macar imprimanta de la job sa-mi scot chestii personale (nu ca as mai avea ce) gen lucrari de diploma and stuff. Am vazut pe unde am lucrat colegi care isi luau acasa topuri de hartie si isi incarcau cartela prepay cu telefonul de la munca. Se sunau si lasau fixul scos din furca pe birou ore intregi pentru acei 1-2 Euro care ii primeau ca bonus…

In articol mai spune de “stau peste program ca sa isi impresioneze sefii”. Ca sfat: sefii nu sunt orbi, prosti sau idioti. Chiar daca nu te urmaresc ca “big brother” stiu ce faci, fie ca tai frunze sau o arzi suspect prin firma, fie ca esti util.

Ma gandesc ca in job-ul fiecaruia poate interveni monotonia si micile pauze intrerup acea monotonie. Putem desparti firul in 14 si nu am ajunge la nici o concluzie “cum e bine?”, “ce e bine?”, parerea mea este ca trebuie tatonat pana cand se ajunge la rezultatele cele mai bune! Fiecarui angajat i se gadila pozitiv randamentul diferit.

Job, Photowalk, pe Motoare

Cu greu incepi saptamana! Cele mai imputite zile din saptamana (din punct de vedere al timpului petrecut la munca) sunt luni si vineri.

Luni este naspa pentru ca este prima zi din saptamana, vineri – ati ghicit deja – este naspa pentru ca este ultima zi din saptamana. Astazi dupa ce sambata si duminica am revenit la programul de vara, transpirat pana la 2-3 dimineata si adormit cu greu pe la 4 dimineata, m-am trezit oarecum fresh. Pana la ora asta am luat pauza de masa, am mancat inghetata nesstea, am baut cateva cani de apa si m-am luptat cu meseria. Ma gandesc ca trebuie sa vina la un moment dat si concediu si trebuie sa se termine si treaba cu casa. Cat sa tina zugraveala omule? Cat sa mai dureze nebunia cu sacii de moloz? Cat sa mai dai cu picamerul in pereti?

Azi dupa job ma vad cu iubi si pana la 8 cand o sa ne relocam pe motoare ma gandeam sa ne plimbam cu aparatele foto in mana… un fel de PhotoWalk in 2!

Apropos de PhotoWalk… aici e pagina cu detalii. Pana cand deschidem portalul, site-ul, forumul, galeria & everything else u can join the club!

Sambata lu Photowalk

Azi este sambata.

Acum sunt la munca si reinstalez pe HP-ul ce infernal. Are toate componentele schimbate, singurele care nu au fost schimbate sunt carcasa si cateva suruburi (asta ca sa pastram serial number-ul). Eu cred ca server-ul asta este posedat de … o entitate. Este imposibil ca dupa ce schimbi toate componentele sa faca aceleasi probleme, dupa reinstall-uri repetate. Eu am convingerea de ceva vreme ca este vorba de aplicatie (o baza de date nenorocita), dar guri rele zic ca poate fi de la hardware. Asadar azi reinstalez pentru a mia oara sistemul de operare, il updatez si maine il dau in productie colegilor care opereaza pe el. Daca mai crapa IMI BAG PICOARELE si ii scot carcasa, torn 2kg de cacat in el si il arunc de la etaj. Fac un credit de 10mii de euro ca sa-l platesc dar macar ma descarc… “se futu” a la Esca!

Dupa ce termin cu server-ul lu peste oceanic prajit in ulei ars de motor mai pierd ceva vreme la birou si ma duc la PhotoWalk editia 1. Am aparatul la mine, am pantofii cei comfortabili, tricoul cu miserupe si tigari. Acum sa vedem cati din cei care au zis ca vin isi vor onora promisiunea 🙂

Asadar aici grupul (probabil pe viitor vom folosi invita.ro) si acilea e pagina dedicata. Azi imi doresc si va doresc numa “supcese” 😀 si inca ceva…

Click to join photowalkromania

Click to join photowalkromania

Un click si veti primi update-urile grupului, un click si veti intra in comunitate :D. Pana ma gandesc la o solutie mai buna… folosim Y Groups. Apropos: un forum ar fi util?

Job, joi.

V-ati intrebat vreodata: “azi de ce am venit la munca?”

Eu azi da, nu ca mi-ar fi placut sa stau acasa si sa-i dau in cap lu’ mutu. A inceput sa fie monoton, mai rupem monotonia cu cate-o gluma de autobaza, profesional vorbind stagnam. Nimic nou sub soare, nimic interesant, same’ol stuff, over and over again!

La ora 12-13 e pauza de masa, mergem, mancam si dupa aceea ne intoarcem la birou cu chef de somn/lenevit. Digeram si ne apucam iar de rutina!

Luni si marti – o bucurie!

Luni si marti – o bucurie!

Duminica ce-am mai stat prin casa… am ars-o in mod suspect si am incercat sa nu ma urc pe pereti! Pielea de pe spate – umeri – brate – fata ma cam ustura dar era cu pauze asadar am supravietuit.

Luni a venit cu niste surprize. O zi de femei gravide la job, un telefon binevenit si o avarie la 10 noaptea pentru care m-am carat in scarba la munca. Am mai vizitat apartamentul cu iubi si m-am deprimat la cat e de munca…

Mai pe larg: de la Astra Roger am primit luni un telefon (aia cu termopanele, sa faca masuratorile si am zis ca ar fi nice sa platesc si restul de a ramas de plata). M-au programat pe marti (adica azi) la 9 jumatate, eu am ajuns mult mai devreme (9:05) dar si omu lor a ajuns mai devreme, pe la 9:08. A masurat, m-a mai sfatuit cu diverse, am mai intrebat si am profitat de amabilitatea lui. Nu va ganditi la prostii! L-am intrebat de glafuri, de feronerie si asa mai departe. Dupa masuratori suma din antecontract s-a micsorat cu 200E! Wohooo!

La sfarsitul zilei, tocmai cand am ajuns acasa si m-am facut comod am primit un telefon de la munca. “Bai uite care e situatia […] suna-ma sa-mi zici ce ai facut!” Am pus mana pe telefon si m-am apucat de dat telefoane la provider, la munca, la colegi… Am resetat echipamente, am verificat toate ledurile posibile si a trebuit sa ma duc la locul faptei. Taxiu dus, modificat configuratii, trecut pe backup, stat la o tacla cu colegii de pe tura de noapte si pana sa dau sa plec ma suna providerul ca au remediat. Am verificat si am plecat spre dreams land (evident taxiu). Nu imi plac mie evenimentele astea de natura tehnica neprogramate dar ce sa-i faci? Asta e job-ul, imi place si e misto!

Tot luni am inceput sa ma cojesc pe fatzau. Cea mai naspa cojeala EVER, iar acum, pe aceasta cale as vrea sa recunosc in fata celor care m-au sfatuit sa imi iau protectie (crema UV nu prezervative ba) ca-s un prost ca nu am ascultat de ei. Una e sa imprumuti si sa iti dai cu moderatie cu antisoare si alta e sa te balacesti in propria nivea 25! Sa fiu si eu mamos si sa zic: nu va zgarciti la creme! Anul trecut la greci am plecat cu creme de 1 mil 800 dar nu am regretat. Nu ne-a usturat pielea nici pe mine, nici pe iubi! Azi la munca dupa pranz am fugit la farmacie sa imi iau ceva ca nu ma mai simteam comod cu fata rosie, jumate decojita, jumate rosie si am fost la farmacie. Mi-au recomandat Urgodermyl si la randul meu este recomandat. A trecut roseata, a trecut usturimea, a trecut TOT!

Buuuun! Sa punem ordine in ganduri! Termopane avem, mai raman usa metalica si aer conditionat de dat comanda, plus ca trebuie sa gasesc un electrician si un instalator inainte sa incep zugraveala! Daca aveti recomandari v-as fi recunoscator… Mobila la comanda mai am timp sa caut, asadar o lasam pe mai tarziu.