Avem cei mai slabi politicieni din istorie. Fara etica, fara viziune, fara creier. Singurul lor “tel” e sa mai prinda patru ani de furat intr-un scaun moale. De 30 de ani, Romania – o tara cu un potential imens – e vanduta la bucata, de parca suntem la un talcioc perpetuu, fara “master plan”.
Am privatizat tot ce misca pana am ajuns la balamuc. Ce s-a privatizat s-a vandut la fier vechi. Pe locul fostelor fabrici unde se producea ceva, acum avem un ecosistem superb, specific romanesc: un complex rezidential facut din rigips, un mall, trei farmacii si opt sali de pacanele. Asta e progresul, nu? Sa pierzi la ruleta banii pe care ii dai pe pastilele de inima in timp ce iti pica tavanul in cap.
Dar stai ca nu mi-e rusine nici cu poporul. Dupa Revolutie, am strigat “libertate”, dar am inteles “liber-la furat-tate”. In zona rurala, romanii au smuls sistemele de irigatii de pe camp de parca erau suveniruri. Si-au pavat curtile cu ele sau si-au facut bolte de vita de vie din tevile alea. Acum ne uitam la cer si ne rugam sa ploua pentru ca am preferat sa avem struguri pe tevi furate decat agricultura de secolul 21.
Ce fac acum baietii astia de la PSD si AUR? E un dans fin intre patriotism de fatada si tradare pe fata. Linia dintre incompetenta, populism si rea-intentie e atat de subtire incat nici nu mai conteaza daca sunt hoti sau doar prosti. Rezultatul e acelasi.
Patriotismul lor de campanie e o gluma sinistra. Iti maresc salariul sau pensia cu o mana, in timp ce iti fura viitorul cu amandoua. “Va dam bani!”, urla ei, in timp ce productivitatea e la pamant. In economie, asta se numeste idiotenie cronica. Sa dai bani pe care nu ii ai, ignorand sustenabilitatea pe termen lung, nu e “grija fata de popor”, e o forma de neglijenta criminala.
Tradarea economica e noua moda. Ne imping spre colaps, ne duc ratingul la “junk” – adica oficial suntem “gunoiul” investitiilor – si apoi asteptam sa ne salveze FMI-ul. Dar FMI-ul nu te salveaza pe ochi frumosi. Te salveaza cum te salveaza un camatar: te leaga la maini si iti ia si haina de pe tine.
Daca euro ajunge la 6 sau 7 lei, intrebarea despre patriotism devine retorica. Poti sa te numesti patriot cand distrugi economiile de o viata ale oamenilor prin inflatie? Cand lasi statul fara bani de paine doar ca sa mai castigi un tur de alegeri?
Economistii ar spune ca astia sunt antipatrioti. Dar pe cine intereseaza ce spun economistii? Pe politicieni ii judeca prietenii lor din CCR si justitie. Iar noi toti stim cum se termina procesele astea. Prost pentru ei, bine pentru ei. Dosarul se prescrie, avocatul trimite factura, si fostul inculpat apare la Antena 3 sa explice de ce e vina Occidentului. Romania nu are justitie. Are un spectacol de justitie, ca la teatru – cu cortina, cu aplauze, si cu acelasi final de fiecare data: toata lumea pleaca acasa, scena ramane goala, si maine e alta reprezentatie.
„Cum îți dai seama că un rating de țară e mai degrabă un diagnostic decât o notă?”„Când același pacient primește același diagnostic de 30 de ani și tot nu-și schimbă dieta.”
Bun venit în România. Țara unde BBB- nu e o notă de școală. E o vocație. E constanta neînțeleasă de 30 de ani. Aceeasi vocatie o are si colegul de banca, Ungaria. Si ei sunt blocati in acelasi rating de peste 10 ani. Bulgaria in schimb a depasit momentul…
BBB-: Nota eternă a unui stat fără ambiție
De când a ieșit din comunism, România n-a depășit niciodată ratingul BBB-. Asta e pragul minim al „investment grade” — adică tocmai deasupra groapei numite „junk”. Suntem țara care de 30 de ani stă cu un picior pe marginea prăpastiei și se laudă că nu a căzut.
S&P are România la BBB- cu perspectivă negativă. Fitch — confirmat în februarie 2026 — idem. Moody’s: Baa3, tot cu perspectivă negativă. Singurul care a zis ceva mai optimist recent e JCR, o agenție japoneză, care a îmbunătățit perspectiva la „stabilă” — și asta după ce guvernul Bolojan a implementat câteva măsuri de austeritate care au scos lumea în stradă.
Adică primești o veste bună de la japonezi exact după ce ai tăiat pensiile și ai înghețat salariile bugetarilor. Performanță.
Deficitul bugetar a ajuns la 8% din PIB în 2025 — cel mai mare din Uniunea Europeană. Nu suntem lideri în multe lucruri, dar la risipă bugetară suntem campioni continentali necontestați. Datoria publică a sărit de la 35% din PIB în 2019 la aproape 60% în 2025. În șase ani. Performanță.
Paradoxul Bulgaresc: Fratele mai sărac care ne-a dat mucu
Înainte să plângem de milă de noi, o scurtă privire spre sud — pentru că doare, dar e instructiv. Ani de zile am zis, a dar la Bulgari e cel putin la fel de rau. Ca la scoala cand iei o nota proasta dar zici, a pai si Georgica a luat ca mine si te multumesti ca esti prost, ca nu esti singuru’ prost.
Bulgaria a fost ani la rând considerată „fratele mai sărac” din regiune: corupție ridicată, instabilitate politică cronică (au avut circa 10 guverne în câțiva ani), infrastructură slabă. Fitch însuși recunoaște că Bulgaria are capacitate instituțională slăbită și percepție ridicată a corupției. Și totuși — BBB+.
Fitch și S&P au upgradat Bulgaria la BBB+ în iulie 2025, principalul factor fiind intrarea în zona euro de la 1 ianuarie 2026. Datoria publică bulgară: 24% din PIB în 2024. A noastră: aproape 60%. Creșterea economică bulgară în 2025: 3,1%. A noastră: sub 1%.
Diferența esențială n-a fost că bulgarii sunt mai deștepți sau mai puțin corupți. A fost că și-au menținut disciplina fiscală, an după an, indiferent de cine era la putere. România a ales, în mod repetat, să cheltuiască mai mult decât produce pentru ca nu stiam ce se intampla la sud de granita. Georgica deja trecea clasa.
Pe scurt: vecinul nostru din sud, cu care ne-am tot comparat în bine, ne-a depășit cu două trepte de rating și a intrat în zona euro. Noi discutăm dacă să-l dăm jos pe premierul care încearcă să reducă deficitul.
Românul: același salariu, prețuri noi
Să facem un exercițiu matematic — genul ăla pe care îl faci pe genunchi la supermarket când îți dai seama că nu-ți ajung banii.
Salariul mediu net în România la începutul lui 2026: 5.518 lei. Sună bine nu? Creșterea față de acum un an: 3,6%. Inflația: aproape 10%. Deci, pe românește: ai primit un salariu mai mare în numere, dar mai mic în realitate. INS o confirmă sec: indicele câștigului salarial real a fost 94,5% față de ianuarie 2025. Performanță.
Asta înseamnă că ai pierdut aproape 6% din puterea de cumpărare. Nu în criză. Nu în război. Pur și simplu în viața normală de zi cu zi, cu guvernanți normali, cu promisiuni normale și cu rezultate… normale.
O familie cu doi adulți care câștigă ambii salariul mediu ia acasă cam 11.000 de lei. Coșul de alimente pentru patru persoane: 3.050 de lei. Utilitățile — curent, gaz, apă, internet: 1.050 de lei. Transport, sănătate, haine, rate la bancă. La final, luna e mai scurtă decât banii.
Salariul minim net în iulie 2026 va fi 2.699 de lei. Chiria unui apartament decent în Cluj sau București: între 3.000 și 4.500 de lei. Matematica e simplă și crudă: cu salariul minim nu poți plăti chiria unui apartament în orașele mari ale țării tale. Dacă ești tânăr și vrei să trăiești decent în România, fie ai părinți cu casă, fie pleci în Germania, fie faci rate la bancă până la pensie — pensie pe care, apropo, tot nu o vei vedea la nivelul la care ai cotizat.
Războiul Intern: cum să arzi casa ca să nu plătești chiria
Și acum, spectacolul. Că România fără spectacol e ca o nuntă fără scandal.
Bolojan, un fel de contabil sever venit de la Oradea, încearcă să facă exact ce i-au cerut agențiile de rating, FMI-ul și Comisia Europeană: taie cheltuielile, reduce deficitul, reformează administrația. Lucruri plictisitoare, dar necesare. Genul de lucruri pe care le fac țările care vor să crească la BBB+ sau, Doamne ferește, la A-.
PSD are o altă viziune si stil de viata. PSD vrea pachete sociale, programe de solidaritate, creșteri de ajutoare — adică exact combustibilul care a umflat deficitul în ultimii ani. Nu din răutate, poate. Din calcul electoral, cu siguranță. Partidul Social Democrat a condus sau co-condus România cea mai mare parte a ultimilor 30 de ani. Deficitul de 8% din PIB nu e o întâmplare. E un produs finit.
Acum, în aprilie 2026, PSD organizează un referendum intern — da, da, un referendum în interiorul unui partid — pentru a decide dacă rămân în coaliție cu Bolojan. 5.000 de delegați vor vota dacă îl dau jos pe premierul care încearcă să pună ordine în finanțele statului. Sorin Grindeanu declară că „toate variantele sunt pe masă”. Traducere: dacă nu primim banii pe care îi vrem, tragem covorul de sub guvern.
Bolojan, cu aerul unui profesor de matematică obosit, răspunde că PSD a escaladat conflictul, a încălcat protocolul coaliției și că două partide — PSD și PNL — poartă o responsabilitate uriașă pentru situația actuală a României.
Observatorul neutru notează: ambii au dreptate, parțial. PSD chiar a escaladat. Și PNL chiar a co-guvernat deficitul timp de ani de zile. Asta se cheamă coabitare românească: toți sunt vinovați, nimeni nu răspunde.
Un analist politic avertizează că dacă PSD iese de la guvernare și provoacă o criză politică, România riscă retrogradarea automată la „junk” — sub investment grade. Ceea ce ar însemna că investitorii instituționali ar fi obligați prin regulament să vândă obligațiunile românești. Dobânzile la datoria publică ar exploda. Românul de rând nu ar simți asta imediat. L-ar simți peste 6-12 luni, când prețurile ar mai crește puțin, când bugetul pentru spitale s-ar mai tăia puțin, când pensiile s-ar indexa un pic mai puțin.
Ca să traducem în limbaj Carlin: „Politicienii se luptă pentru scaunul de comandă al unui vapor care are gaură în fund, iar pasagerii de la clasa a treia se întreabă de ce le intră apă pe sub ușă.”
Destin Schimbat: Utopie sau posibilitate?
Hai să fim serioși o clipă — o singură clipă, promit că nu durează.
România are potențial real. Forță de muncă educată (câtă n-a emigrat). Resurse naturale. Poziție geografică strategică. Fonduri europene masive — miliarde de euro care, dacă ar fi absorbite corect, ar putea transforma infrastructura și economia în 10 ani.
Dar există o problemă structurală pe care niciun rating de țară nu o capturează complet: politicienii români, în majoritate covârșitoare, nu și-au interiorizat că funcția lor este să servească cetățeanul, nu să se servească din funcție.
Atâta timp cât scopul unui partid la putere este să controleze resurse — contracte publice, numiri, influență — și nu să livreze rezultate măsurabile, ciclul se repetă. Vine un guvern de austeritate, taie, supără lumea, pierde alegerile. Vine un altul populist, cheltuie, umflă deficitul, agențiile de rating mormăie, ciclul reîncepe.
BBB- nu e o notă proastă. E imaginea unui sistem care funcționează exact atât cât trebuie să nu cadă complet, dar niciodată atât cât să crească cu adevărat. Este realitatea romaneasca… George Carlin spunea: „Politicians are put there to give you the idea that you have freedom of choice. You don’t.” În România, am adaptat: politicienii sunt puși acolo să-ți dea impresia că lucrurile se schimbă. Nu se schimbă. Se redenumesc.
De ce am avea nevoie ca sa fie bine sa nu fie rau?
Nu e nevoie de revoluție. E nevoie de ceva mult mai banal dar mult mai greu: politicieni care să-și măsoare succesul în bunăstarea cetățenilor, in rating-ul de țară, nu în longevitatea în funcție sau în dinți pe ciolan.
Atâta timp cât un premier care încearcă să reducă deficitul e atacat de propriii parteneri de coaliție pentru că nu distribuie suficienți bani publici înainte de alegeri, România va rămâne la BBB-. Fie deficitul și ratingul de țară nu sunt înțelese corect, fie vor deliberat haos — probabil toate trei.
Atâta timp cât salariul minim nu acoperă chiria unui apartament în capitalele regionale, tinerii vor emigra.
Atâta timp cât puterea de cumpărare scade an de an, în ciuda cifrelor oficiale în creștere, oamenii vor simți că muncesc mai mult pentru mai puțin.
Și atâta timp cât principala dezbatere politică e cine dă jos pe cine, în loc de cum construim ceva, România va rămâne exact acolo unde e: la marginea investment grade, cu un picior în prăpastie și un zâmbet pe buze.
#BBB- forever. Până când vom decide că merităm mai mult.
Nu suntem pe primul loc ca numere dar procentual vorbind multi au plecat și vor mai pleca din tara lui papura vodă. Nu-i nenic care sa nu știe alți nenici și tantici plecați in străinătate pentru o viata mai buna. Printre prietenii și apropiații mei, unu-i in Suedia, unu-i in Belgia, doi prin Austria, 3 in Spania, 1 in Franța si alți 2 in Germania. Asta doar in ultimii 5 ani… Am si 2 prieteni care s-au întors dar a fost o conjunctura mai speciala…
Încet dar sigur sunt și alții care cochetează cu ideea de a pleca din tara, dar încă nu s-a umplut paharul. Nu e foarte greu sa-l umpli dar se golește din te miri ce motive, total opuse celor care l-au umplut. La fel ca la un job, ceva te enervează, se întâmplă altceva si ai uitat ca te enerva ceva… Un fel de lista pro si contra, un fel de discuție interioara, in care te enervezi si te calmezi singur… Am avut și eu discuțiile astea cu mine dar de fiecare data am fost patriot și prost și am crezut ca se mai schimba ceva in tara asta. Acum am mari speranțe ca USR+ va putea schimba ceva, măcar pe termen lung. Vrem o tara ca-n afara, sa trăim bine, sa fie România lucrului bine făcut. Ii vrem alături de fiecare roman. Vrem sa-i vedem după gratii pe toți cei care si-au bătut joc de tara, vrem banii înapoi, vrem fabricile, uzinele, parcurile, căile ferate, infrastructura… Vrem CTRL+Z.
De ce ai pleca din tara ta?
– sistem corupt – cam tot ce înseamnă servicii publice de stat, de la învățământ, pensii, etc… – PSD si alte formațiuni politice corupte, care au furat pana au adus tara intr-un faliment nedeclarat – Viorica Dancila președinte – orice analfabet ajunge președinte? – Primari genul duamnei Firea, Baluță si toți imbecilii care au fost orice dar gospodari nu – lipsa noastră de respect fata de ceilalți (chestii mărunte de 7 ani de acasă, mucuri de țigări aruncate pe jos, scuipatul pe strada, parcatul aiurea, intrat in fata cozii… lista-i lunga) – salariul? poate…
De ce NU ai plecat încă?
– Speranța ca se va schimba ceva, in bine. – Familie – Prieteni – Ai început ceva aici – casa, masa, purcel – Nu ti-ar placea intre straini – Beutura scumpa, nu gasesti mici, nu au mega-image – e cam naspa la doctor ca nu dau Ibuprofen repede
Voi de ce ați pleca din tara? Dar de ce nu ați plecat încă? Eu as pleca pentru siguranța ca munca mea și contribuțiile pe care le aduc statului imi aduc beneficii de sănătate, siguranță. As pleca spre ceva mai relaxat, cu oameni mai relaxați…
Orice poveste are un inceput, un continut si un sfarsit. Orice poveste poate fi frumoasa, poate fi romantica, poate fi o drama. Oricum ar fi, povestea noastra trebuie sa fie cu happy ending! Romania este tara ca si-a furat caciula, s-a cacat in ea si o poarta prin Europa care stramba din nas ca Romania pute de la gat in sus…
Povestea noastra le are pe toate, povestea romanilor care respiram in 2019 este frumoasa pentru ca ne dorim schimbare, este romantica si sexy pentru ca #muiepsd, este o drama ca suntem speriati ca nu mai scapam de ei dar totusi mai exista speranta. Speranta moare ultima… au trecut 30 de ani dar inca mai speram ca o sa alegem unii buni, ca exista un univers paralalel in care sa traim ca’n afara. Speranta inca mai traieste, dar cu rabdarea stam prost.
A venit momentul sa scuturam caciula, s-o scuturam democratic, asa cum ne-am dorit acum 30 de ani. Sa hotaram pentru noi! Daca acum pare ca ne “pisam” impotriva vantului… hai la vot! Belgia are aproape 90% prezenta la vot, Suedia de aproape 85%, Danemarca, Norvegia si Austria cam 80%. Ca-n vest! Ei o scutura democratic si e curata, pe ei ii intereseaza politica.
Hai la vot, de fiecare data! Altfel patim iar sa iasa aia rai, aia pe care nu i-am dorit, aia care au imputit amarata aia de caciula.
Nu cred ca iti trebuie mult sa te convingi ca litoralul romaniei nu-ti merita banii!
Hotelierii sau “gazdele” iti zambesc doar cand ploua afara, ca poate stai la ei. Daca este soare si sezon te vor trata ca pe ultimul om, ca banii tai nu-s buni daca stai 2 nopti, ca cearceafurile murdare sau pline de nisip sunt ceva normal iar mirosul de mucegai din camera este si el la oferta, de sezon. Asa este la cazare… Cand ajungi pe plaja te loveste in creier atmosfera de balci total si cand faci slalom printre gunoaie (menajere sau umane) ti-e greu sa gasesti locul ala la care visai cand stateai cu ochii in monitor la munca, locul in care ai reusi sa relaxezii neuronii.
Poate am eu o problema si vreau sa merg la pensionari… poate Mamaia, Eforiile si Costinestiul s-au schimbat, poate ca romanii au standarde joase, poate ca turismul in Romania este facut de urangutani, poate ca suntem ignoranti si nu vedem nestematele de la marginea Marii Negre. Raluxa a expus foarte bine realitatea de pe litoralul mamaian, aceasta Ibiţă Mioriţiană in care intr-un weekend iti poti pierde rabdarea, banii si dorinta de a reveni. In 2 parti (partea 1 si partea 2) mi-am reamintit de ce am zis ca nu mai calc in vacanta “pe la noi”. Paturi cu baldachin in care stai transpirat, boxe care sa-ti violeze urechile cu muzica data blana in timp ce stai cu mistretul* expus si cu o bere in mana nu imi trebuie mai ales daca oamenii nu sunt primitori. Tre trezesti brusc intr-un episod din Jersey Shore :))
Oamenii neprimitori sunt o constanta pe litoralul romanesc. Motivele sunt lesne de inteles – sezonieri prost platiti – dornici de bacsis, patroni nesimtiti si asa mai departe… Cum sa zambesti daca stai la 40 de grade, faci saorme si nimeni nu lasa spaga? Nu mai bine scuipi in sandvishurile oamenilor? Cum sa zambesti sau sa fi primitor cand… dar gata ca nu este nevoie de scuze vis a vis de rusinea aia de turism!
