Nespuse

Ultimele experiente din viata m-au invatat un lucru: este bine sa vorbesti pe sleau, atunci cand este momentul. Faptele gandite prea mult si nespuse la momentul oportun tind sa se metamorfozeze in capul nostru si sa ia dimensiuni si infatisari infricosatoare. Macar pentru persoanele la care tii incearca sa aplici urmatoarele reguli:

#1 – autentic – nu purta o masca atunci cand vorbesti cu ei, doar asa vei avea un raspuns la fel de autentic – lucru foarte important in orice relatie interumana.
#2 – direct – spune direct ce gandesti, nu lasa loc de interpretare. “S-ar putea, poate, cred ca, am impresia” lasa loc de interpretat in locul unui afirmatii directe care spune ceva final si nu lasa interlocutorul sa spere la o alta finalitate.
#3 – fara scuze – nu iti cere scuze pentru ceva ce spui #1 si #2. Esti autentic si direct, nu ar trebui sa iti ceri iertare pentru ca ai spus adevarul in modul cel mai putin interpretabil.

Cred ca de foarte multe ori ne complicam viata inutil… parerea mea.

Influenta parintilor

Am vrut sa sciu un comentariu aici, dar a devenit un post…

Nu mananca rahat, are dreptate. Pana la o varsta suntem ghidati de parinti, dar de la un moment trebuie sa iei tu taurul de coarne, sa infrunti viata cu tot ce are de oferit. Bune sau rele le vei rezolva pe rand in propriul tau stil. Cu un pic de discernamant vei ajunge ok, asta daca rumegi deciziile inainte de a le da urmare.

Faptul ca parintii vor sa te ghideze nu este un lucru rau dar iti poate afecta viata (daca in rau sau bine depinde de relatia dintre tine si ei). Eu mai am un pic si ma mut la casa mea. Dabia astept sa ma mut, dar pe toata perioada asta au incercat sa se impuna fie cu sfaturi despre ce mobila am nevoie, fie cu sfaturi cu ce faianta ar arata ok… si asa mai departe. Am simtit pe pielea mea ce inseamna sa te controleze parintii, poate cateodata prea subtil ca sa iti dai seama, dar pana la urma iLL’s Crib a iesit cum am vrut EU ca doar EU o sa platesc 15 ani rata aia imputita, EU voi locui acolo, deci a fost alegerea MEA ce gresie, ce faianta, ce parchet, ce mobila… Ramai prost atunci cand realizezi toate subtilitatile!

Continue reading “Influenta parintilor”

Carpe Diem!

Ce scriu aici vine in urma “wake up call-ului” lui Cabral. Initial se dorea un comentariu… dar am scris prea mult!
“Carpe Diem!” Asta ar trebui sa fie slogan de viata dar nu este asa! Oricand voi lovi galeata o sa o lovesc fara regrete. De maine – poimaine o sa incep sa platesc ratele la casa dar tot o sa imi cumpar ce o sa ma faca pe mine fericit (obiective foto, porcarii… :)) ), o sa visez la alea scumpe care nu m-i le pot permite, de fiecare data cand o sa am ocazia sa fug din cotidian o voi face! Cineva intreba retoric azi daca sa se duca in Delta sau nu… ca s-ar adanci in datorii. Mi-am amintit de ce a spus Cabral si l-am intrebat daca asta l-ar face fericit. A raspuns zambind pana la urechi: DA! A uitat de datoriile pe care o sa le faca si in perioada summitului omul o sa fie in delta, la pescuit.

“Si la batranete ce o sa faci? pensia e mica… nu o sa ai ce manca…”

Sunt sigur de faptul ca, cei care ma sfatuiesc sa pun de-o parte stiu despre ce vorbesc. Voi pune de-o parte bani albi pentru zile negre dar pe cat posibil imi voi face micile bucurii si nu voi fi zgarcit cu mine si cu prietenii. Meritam sa ne bucuram de viata, nu sa o privim ca pe un calvar. Nu degeaba am un job la care ma duc 9 ore pe zi (1 ora pauza de masa), nu degeaba accept toate rahaturile si imi suprim nervii pe care ii fac la munca. Ce-i drept nu ma streseaza foarte mult job-ul actual, intr-un top “Cele mai nestresante joburi” asta ar fi pe primul loc.

Revenind la batranete… mai intai sa ajung acolo! Pana atunci ma voi bucura de ce este in jurul meu, de prieteni, de TOT!